Pot sa raman insarcinata?

 Inca din studentie ma gandeam cu putina teama ca poate nu pot sa fac copii. Probabil m-a influentat si mama negativ. Ma intreba tot timpul, cu neincredere, daca am facut vreun avort. Mi-a intrat in minte frica asta si am trait ani de zile cu ea in san.
 Cand m-am casatorit aveam deja o relatie de 8 ani si nu pot sa spun ca ne-am protejat ca la carte. Anticonceptionale nu, prezervativ din cand in cand, mai mult metoda calendarului era de baza. Tocmai incepusem o afacere cu sotul meu, aveam 28 de ani si ne-am gandit ca putem sa mai asteptam. Abia dupa 2 ani ne-am gandit ca a venit momentul sa devenim parinti. Atunci a revenit si frica mea.
Am inceput sa lucram la asta. In prima luna nu a iesit nimic. Toata lumea ne intreba de ce nu facem si noi un copil. In a doua luna am fost mai atenti, am urmarit zilele fertile si ne-am concentrat mai mult pe ele :). Nasii nostri aveau deja o fetita de 1 an si ceva si de fiecare data cand mergeam in vizita sau cand veneau ei, ne spuneau ca isi doresc o finuta cel mai mult. In a doua luna cand mi-a venit ciclul am fost foarte dezamagita. Incepuse sa fie stresanta situatia. Sexul nu mai era o placere, era o obligatie, sunt sigura ca si sotul meu credea la fel. Aveam niste prieteni care incercau de 7 ani sa faca un copil, cu tratamente de fertilitate cu tot si nimic. Parca din ce in ce mai mult auzeam de tineri care din diferite motive nu puteau sa devina parinti. Cred ca a treia si a patra luna de incercare au fost cele mai grele. Mergeam in parc si nu puteam sa ma uit la parinti cu copii in parc, eram geloasa. Si atunci am hotarat sa nu ne mai stresam. Multi prieteni ne-au spus ca daca te stresezi si incerci prea mult, poti sa incerci mult si bine ca nu iese nimic si asa a fost. Impreuna am hotarat sa lasam soarta sa hotarasca si sa credem ca Dumnezeu ne va da un copil la timpul potrivit.
Era in perioada cand afacerea noastra nu mai mergea. Si atunci ne-am angajat, intai sotul meu si apoi si eu. A fost cel mai bun lucru. Mersul la birou ne-a ajutat enorm, psihic. Cu alte cuvinte era un moment bun, poate cel mai bun.
 O escapasa la munte a fost o minune, am aflat mai tarziu ca atunci a fost conceput copilul nostru.
Pana la urma nu stiu ce a ajutat: rugaciunile la Dumnezeu, cartile de gandire pozitiva pe care le-am citit, increderea ca atata timp cat iti doresti ceva foarte mult se va intampla, nu stiu.
Dar momentul cand mi-a intarzit ciclul 2 zile si am mers cu sotul meu sa cumparam un test de sarcina nu am sa-l uit niciodata. Eram pregatiti sa asteptam 5 minute sa aflam rezultatul, dar au aparut 2 liniute imediat. Si noi, ne-am uitat unul la altul si in acelasi timp ne-am ridicat, ne-am imbratisat si am inceput sa sarim, sa dansam si sa ne pupam, cu lacrimi in ochi.