Primele miscari ale puiului in burtica

Doctorita noastra, Luiza Dincaref, mi-a scris pe un biletel cand ar trebui sa fac toate ecografiile, precum si la ce doctori imi recomanda. Bineinteles ca nu am prins loc la Pelinescu sau Radulescu, asa incat pentru morfologia fetala ne-am programat la dr Maria Bari la Medlife Grivita.  
In saptamana a 16-a am mers la cabinet cu emotie. Nu ne mai vazusem puiul cam de o luna de zile. Si este groaznic atunci cand nu stii ce se intampla, daca este bine, sanatos. Noi inca ne luptam cu eliminarea unui hematom mai vechi, luam un pumn de pastile.
Si aflam ca avea 131 g. Hahaha, ce mai crescuse de data trecuta.
Insa ce era cel mai important. Doctorita ne-a intrebat daca stim sexul si i-am spus ca nu, ca data trebuta nu a vrut sa ne arate. Toata lumea ne spusese ca dupa forma burticii vom avea un baietel. Ne cam obisnuisem cu ideea. Si d-na doctor ne-a trantit-o ca o sa avem o printesa. Ne-am bucurat enorm.
Dupa ce am plecat de la ecograf, eram putin ingrijorata ca nu simt puiul miscand. Este atat de dificila perioada dinainte de a-i simti miscarile. Citisem ca dupa saptamana 16 ar trebui sa se simta, dar cum eu nu am fost niciodata slaba, nici nu ma asteptam. Insa zilele treceau asa de greu si nimic...
Dar asta pana in saptamana 17 si 3 zile. Atunci am simtit primele fluturari. Am stiut sigur ca este bebelusul, desi putea fi usor confundat cu senzatia de chiorait de mate :). Ce senzatie minunata. In sfarsit constientizezi pe deplin ca in uter creste o fiinta, bebelusul mult asteptat.
Nu numai ca asteptam cu nerabdare sa o simt din nou, dar stateam efectiv numai cu mana pe burtica. Sotul meu ce sa mai zic. La birou tocmai anuntasem pe toata lumea, asa ca nu ma mai feream.
Tati era cel mai necajit ca el nu prindea rand sa simta miscarile. Dar apoi a inceput sa miste din ce in ce mai des si mai puternic, mai ales seara cand stateam intinsi pe canapea la televizor. De abia incapeam amandoi, dar ne chinuiam ce sa facem. Si pandeam...
Si cand misca, izbucneam in ras, de parca ne gadila. Mai tarziu putin, cand venea tati de la serviciu, ii povestea ce a facut in timpul zilei si atunci ea reactiona la vocea lui. Ce mandru era. Deja era fetita lui tati, chiar daca nu se cunoscusera efectiv. Nu cred ca am vazut tatic mai atasat de o burtica cum era sotul meu. Cred ca avem sute de poze cu el si burtica, cum pupa burtica, cum mangaie burtica.
Deja eram geloasa ca eu nu pot sa o pup :))
Puiul nostru, deja isi facuse simtita prezenta, acum nu mai eram 2, eram o ditamai familia de 3 si ce fericiti eram!

Clasica urare in ultimul timp: JOS GUVERNUL!

Dragele mele, sunt suparata rau pe guvernantii astia. M-am enervat atunci cand au miscorat indemnizatia pentru mame, iar acum vor sa miscoreze si perioada cat ai posibilitatea sa stai cu copilul.
Initial nu am vrut sa abordez acest subiect, pentru ca si asa avem destule lucruri negative in jurul nostru si mi-am propus sa gandesc pozitiv si sa ignor tot ce nu-mi face bine.
Dar este prea grav ce se intampla si daca scriu despre asta poate scap de nervozitatea asta care m-a cuprins.
Ce ma enerveaza cel mai tare este incertitudinea, care creaza o mare tensiune, exact ce ii mai trebuia unei femei insarcinate :(. Pe langa faptul ca le afecteaza direct pe mamici si nu numai, prin faptul ca oricum vor castiga mai putini bani si vor sta mai putin acasa cu copiii lor, le mai pun in pericol si sarcina.
Exact cum spunea un post de stiri, se fac experimente pe seama mamicilor si viitorilor bebelusi. Nu se stie ce se va intampla, dar apar in presa tot felul de ipoteze. Ba ca iar se modifica indemnizatia pentru mame, cand de fapt normal ar fi fost sa revina la nivelul lui iunie 2009, adica 85% din veniturile pe ultimele 12 luni. Ba ca se miscoreaza perioada in care mama sta acasa cu bebelusul: ori 18 luni, ori 16 luni ori 12 luni.
Eu simt un gol in stomac de fiecare data cand apare o stire de genul asta. Voi nu simtiti la fel? Chiar meritam noi si copiii nostri un astfel de stres, cand ar trebui ca in aceasta perioada de maternitate sa fim senine, fericite, frumoase si fara griji? Oare ei se gandesc la consecintele de genul acesta?
Una ar fi sa se discute propuneri care eventual sa se aplice peste 3-5 ani, astfel incat sa nu le puna in astfel de situatii pe mamicile in devenire si alta este situatia actuala. Am auzit un politician zilele trecute, imi pare rau ca nu i-am retinut numele: cica fiecare familie va gasi cu siguranta solutii la momentul potrivit. De parca atunci cand o familie s-a hotarat sa faca un copil, nu a luat in calcul la ce sa se astepte, la ce cheltuieli, la ce venit se asteapta, poate are rate de platit. Cu siguranta ca o femeie ce a asteptat sa-si faca o cariera a intarziat momentul de a deveni mamica, poate este trecuta de 30 de ani, asa ca mine si are un venit frumusel, pentru care a contribuit ani la rand la stat. Iar cand a venit momentul potrivit si a hotarat ca este pregatita sa se dedice familiei si-a facut niste calcule serioase, pe care se baza pentru cand va sta cu copilul acasa.
Oare toate acestea vor fi date peste cap de niste incompetenti care se gandesc numai la buzunarele lor si deloc la populatia acestei tari?
Exista o petitie care este promovata pe net:
http://www.petitieonline.ro/petitie-p61423041.html
Haideti sa le aratam ca suntem puternice, ca suntem multe si contam!
Ca in Romania nicaieri!
Sunt suparata rau!

Ne recoltam celule stem

Toata lumea, ma rog nu toata lumea, dar multa lume din jurul nostru, recolteaza celule stem la nastere.
Ne-am gandit, ne-am foit. Ba vroiam, ba renuntam. Am vorbit de multe ori cu sotul meu daca sa facem aceasta investitie, care pana la urma daca e sa te gandesti la worst case scenario, nu e mare.
Intr-un timp ziceam ca vom gandi pozitiv si copilul nostru va fi sanatos. Vom pleca de la premiza aceasta. Dar poti sa fi 100% sigur vreodata? Ai puterea sa-i iei aceasta sansa copilului tau? Ok, exista un singur raspuns la aceasta intrebare, probabil pe asta mizeaza si reprezentantii bancilor de recoltare a celulelor stem.
Cel mai mult ma enerveaza ca sunt ca niste ulii, te vaneaza unde te prind. V-am spus ca am fost la Scoala Parintilor. Si acolo erau si am fost obligati sa ascultam toata polologhia de prezentare. Putea sa ne dea o brosura si sa cerem noi informatii daca vroiam. Mi se par foarte agresivi si poate de aceea am avut o retinere. Dar pana la urma nu am lasat acest sentiment sa stea in calea sanatatii la nevoie.
Totusi exista vreo garantie ca aceste celule vor putea fi folosite la nevoie? Din cate am inteles se fac transplanturi in lume inca din anii '80 sau '90 nu stiu exact si nici nu ma intereseaza. Ce ma intereseaza pe mine este daca se fac in Romania si nu se fac.
Pentru ca nu vreau sa ma gandesc cat ar costa sa faci un transplant de celule in strainatate. Dar ce ar mai conta? Bineinteles ca nu.
Am o verisoara in Suedia. Mi-a spus ca la ei este gratuit sa recoltezi celulele stem, ele ajung intr-o banca de depozitare publica, dar mi se pare o idee buna. Daca Doamne Fereste ai nevoie poti apela la o astfel de banca, daca ai asigurare medicala. La noi de ce nu exista? Intrebare de baraj. La noi nu exista multe...
In concluzie, am cantarit toate informatiile si ne-am hotarat sa facem un contract de recoltare, transport si depozitare pentru celule stem. Doamne ajuta sa nu fie nevoie de ele!
Dar mai bine sa fie decat sa nu fie.
Sanatate multa!

Arsuri mari pe esofag... in sarcina

Nu stiu daca voi v-ati luptat cu acest neajuns, dar eu am avut mari probleme cu arsurile gastro-esofagiene incepand cu luna a cincea de sarcina.
Inainte de asta, cand am fost internata in spital, la 11 saptamani, colegele mele se plangeau de arsuri. Ma distra una dintre ele ca zicea ca iar ii creste copilului parul. Am auzit ca asa se zice...
Cand am avut si eu acest simptom m-am interesat si am aflat ca nu are nici o legatura cu cresterea parului copilului :).
Hormonul progesteron este eliberat imediat ce femeia ramane insarcinata si poate cauza unele simptome ce includ si refluxul gastro esofagian. Progesteronul provoaca relaxarea valvei care leaga stomacul de esofag. Relaxarea acestui muschi permite unei cantitati de acid gastric sa refuleze inapoi in esofag. Acidul gastric irita mucoasa esofagului provocand senzatia de arsura in piept, care poate fi mai puternica sau mai slaba.
O data cu cresterea bebelusului, el ocupa tot mai mult loc in zona abdominala, stomacul este impins si presat, deci acidul gastric are sanse mai mari sa se intoarca in esofag in cantitati mai mari.
Eu am folosit cateva remedii simple, care m-au ajutat sa reduc semnificativ neplacerile provocate de arsuri:
- mancam un iaurt sau beam un pahar cu lapte. O lingura de miere intr-un pahar cu lapte cald facea minuni;
- mancam mai multe mese mici decat doar 3 mese imbelsugate;
- evitam condimentele, grasimile, alimentele grele. Ardei si rosii incercam sa mananc cat mai putin, deoarece produc o cantitate mai mare de acid gastric;
- fara alcool, usturoi, ciocolata ( usor de spus, mai greu de facut). Recunosc ca la ciocolata nu am putut si nu am vrut sa renunt :)
- nu mancam cu 2 ore inainte de culcare;
- nu ma intindeam imediat dupa ce luam masa;
- dormeam cu mai multe perne sub cap.'
Sper ca aceste idei sa va ajute sa treceti mai usor peste arsurile la stomac din timpul sarcinii.
Sanatate, ca-i mai buna decat toate!

Am fost la scoala parintilor...

Ca orice viitori parinti preocupati de ingrijirea bebelusului care urmeaza sa vina pe lume, eu si sotul meu ne-am hotarat sa urmam cursuri pentru parinti, cursuri de puericultura. Dupa nastere vom avea nevoie de toate cunostintele pentru ca nu ne va ajuta nimeni cu copilul. Bunicile inca nu au iesit la pensie si nu stau in Bucuresti.
Mai mult, tati avea posibilitatea la 10 zile suplimentare fata de cele 5 zile libere legale, in cazul in care prezenta la serviciu un atestat de la curs.
Asa ca am inceput sa ne interesam de astfel de cursuri. Am aflat ca unele erau cu plata si altele gratuite.
Noi am ales cursurile gratuite de la Spitalul Filantropia, in acea perioada cochetam cu nasterea la acest spital cu dr. Maria Bari.
Cursul este impartit in patru parti:
LECTIA 1
- Dezvoltarea embrionului in uter; caseta video
- Semne care anunta demararea travaliului
- Pozitii alternative in travaliu
- Discutii
- Exercitiu de relaxare
LECTIA 2
- Prima perioada a nasterii: Stergerea si dilatatia colului
- A doua perioada a nasterii: Expulzia fatului; caseta video
- A treia perioada a nasterii: Expulzia placentei
- Discutii
- Exercitiu de respiratie si de relaxare
LECTIA 3
- Ingrijiri postnatale (fizice si psihice)
- Alimentatia naturala - alaptarea
- Alimentatia artificiala
- Schimbarea de impresii cu femei care deja au nascut
LECTIA 4
- Ingrijirea noul-nascutului; demonstratie practica
- Baia si masajul nou-nascutului; caseta video
- Metode contraceptive
Din pacate nu am ajuns decat la 2 cursuri: cel despre nastere si cel despre ingrijirea copilului, ne-au ajutat mult, cred ca oricum erau cele mai importante. Ideea este ca moasa a fost foarte draguta si ne-a dat atestatul oricum. 
In concluzie a fost folositor. Cel mai mult ne-a ajutat la baia bebelusului

Coincidenta sau ne-am ajutat prietenii sa devina parinti?

Aveam trei luni de sarcina.
Doctorita mea mi-a recomandat sa iau vitamine prenatale numai dupa primul trimestru. Mi-a spus ca nu este nevoie decat de acid folic. De asemenea luam magneziu B6 si utrogestan inca de cand am avut hemoragie.
Mi-a recomandat sa iau Elevit, insa eu nu eram convinsa. Nu eram de acord cu vitaminele prenatale din comert, care nu erau naturale. Am facut mai demult un curs de nutritie si am invatat ca vitaminele din comert sunt facute din substante artificiale.
M-am hotarat sa iau vitamine naturale Nutrilite. Sunt produse de compania Amway, stiam ca sunt cele mai bune.
Prietena noastra este distribuitor si am sunat-o sa ne intalnim la depozit sa cumpar multivitamine, fier si calciu.
Eram prieteni de mult timp, ieseam impreuna in club, dar nu ne mai vazusem de mult timp. Stiam ca ei incearca sa devina parinti de ani de zile, faceau si tratamente de fertilitate si inca nu ne anuntasera nici o veste buna.
Ma simteam ciudat ca eu eram insarcinata si ei nu stiau inca.
Ne-am intalnit si au venit amandoi. Era sa le fim nasi, ei ne-au propus, dar noi nu eram casatoriti atunci.
S-au bucurat mult pentru noi, si cand am terminat cu cumparaturile am fost sa bem un suc.
Chiar ne era dor unii de altii.
Dupa cateva luni aflam ca prietena noastra a ramas insarcinata.
Ce minune! Sunt sigura ca ei au crezut ca este un miracol. Cand am vorbit, ne-au spus ca le-am facut chef sa mai incerce.
Mai glumim cateodata eu si sotul meu si ne gandim ca poate ne propun sa fim nasii copilului macar :)
Vom vedea.
Oricum este un sentiment minunat si chiar daca este o coincidenta sau nu, noi ne bucuram pentru ei.

Mi-e frica de nastere

Nu cred ca exista femeie careia sa nu-i fie frica de nastere. Sunt eu atat de curajoasa incat sa aleg nasterea naturala si nu cezariana? In Romania este o moda sa nasti prin cezariana.Da, este mai comod pentru doctori. Dar pentru femeie si pentru bebelus este?
Pana in saptamana a 16-a nu eram hotarata cu cine voi naste si as fi dorit sa optez pentru nastere naturala cu anestezie epidurala. Citisem atat avantaje, dar si dezavantaje despre epidurala, dar mi se parea cea mai convenabila din punct de vedere al confortului.
Sarcina mea era urmarita de doamna doctor Luiza Dincaref la Medlife, insa eu nu-mi permiteam sa nasc acolo. Mi se parea pur si simplu prea scump sa platesc 2000 de euro pentru o nastere naturala si chiar mai mult pentru o eventuala cezariana.
Asa incat eram in impas. Unde gasesc un doctor cu care sa nasc? Ma voi muta la un alt doctor? Eram multumiti de cum ne trata doctorita noastra si ne urmarise de la inceput, stia despre uterul septat, care acum nu se mai vedea la ecografie, stia de hemoragiile pe care le-am avut, stia ce tratament am luat. Era greu sa o iei de la capat cu un alt doctor.
Morfologia fetala am facut-o la doctorita Maria Bari, tot la Medlife. Si in timpul ecografiei, ne-a intrebat pur si simplu cu cine voi naste. I-am spus ca nu ne-am hotarat si s-a oferit sa nasc cu ea la Filantropia. Mi s-a parut o idee buna, era draguta si ne-am gandit ca asa a fost sa fie.
Am stabilit o noua intalnire si atunci m-a intrebat pentru ce doresc sa optez: pentru nastere naturala sau cezariana. I-am spus. A raspuns ca nu este de acord cu epidurala, ca se ajunge la forceps si atunci ne-am ingrozit. Mi-a propus cezariana.
Am plecat bulversati de la cabinet. In aceeasi zi am sunat-o pe doctorita noastra si am intrebat-o daca mai lucreaza si la un spital de stat si a zis ca pot sa nasc cu ea la Municipal. Am rasuflat usurati. Nu era nevoie sa schimbam doctorul in final. Ea singura mi-a spus ca imi recomanda nasterea naturala si asta m-a convins definitiv.
Da, mi-e frica de nastere, mi-e frica de nasterea naturala. Parca speram sa se intample ceva si sa fac cezariana pana la urma. Dar atunci cand ai langa tine doctorul potrivit si ai incredere in el, poti sa treci prin orice.
Poti s-o faci! Alege ce e mai bine pentru tine si pentru copilul tau!

Ecografie 12 saptamani

 La 12 saptamani de sarcina a fost cea mai emotionanta si mai importanta ecografie pentru mine si pentru sotul meu. Pana atunci facusem numai ecografii intravaginale si el nu fusese prezent. Mai facusem o ecografie cand am fost internata in spital, dar nici la aceea nu fusese prezent. Tot ce vazuse fusesera pozele, unde nu se vedea mare lucru.
Deci urma un moment special pentru noi.
Am facut o programare cu cateva saptamani inainte la o ecografie 3D la Medlife. Cand am ajuns la cabinet ne-am anuntat la asistenta si ne-a condus inauntru. Inauntru era un doctor, nu doctorita la care ne programasem noi. O auzim pe asistenta:
D-le Doctor, am gasit o graviduta!
O graviduta pentru ce? ne intrebam noi...
Am explicat inca o data ca noi am venit pentru o ecografie de sarcina si doctorul a spus ca exact asta o sa facem. Am mers la un alt etaj si in cabinetul de ecograf erau toti doctorii stransi in jurul unui ecograf nou nout si ultramodern. Era prezenta si doctorita nostra ginecolog, Luiza Dincaref. Ne-a spus ca vom face o ecografie 4D la un ecograf unic in Romania. Perfect...dar eu eram un fel de cobai, ei urmau sa testeze ecograful pe mine, un tehnician le explica cum functioneaza in timp ce urmareau toti pasii unei ecografii.
Eu nu prea vedeam bine ce se vede pe ecran, dar sotul meu, care era inghesuit intr-un colt, parca avea lacrimi in ochi de emotie. Bebelusul se vedea perfect, imaginea era atat de clara...
 Au putut atunci sa vada bine si in ce stare era hematomul meu si  una dintre cavitatile uterului septat inca era plina cu sange. Dar totul urma sa fie bine. Bebelusul nostru era perfect.
Ne-au dar doua poze, fiecare de marimea unei coli A4 si eram foarte emotionati.
In plus nu am platit nici ecografia, a fost bonus :)
Bineinteles ca am trimis la toata lumea pozele, eram deosebit de mandri de puiul nostru.

Kegel rullz!!!!!

 Sper ca nu exista cineva care subestimenaza exercitiile Kegel. Si sper ca nu este prima data cand cineva aude despre ele. Iar daca se intampla asa, ma bucur sa fiu eu cea care va aduce la cunostinta despre ele si va sfatuieste sa le practicati in fiecare zi, nu vorbesc numai in timpul sarcinii, ci in special in timpul sarcinii.
Mai ales ca sunt atat de usor de facut si le poti face oricand.
Exercitiile Kegel intaresc muschii din zona pelviana sau perineala. In timpul sarcinii acesti muschi se pot lasa, ca reactie la greutatea marita a uterului si la relaxarea datorata hormonilor. Solicitarea regulata a muschilor pelvieni poate ajuta la mentinerea tonicitatii acestor muschi si ajuta in mod deosebit in timpul nasterii, cand sunt foarte solicitati, bineinteles in cazul nasterii naturale, daca ati optat pentru aceasta. Daca tonusul lor este bun, nasterea este mai confortabila, mai rapida si mai usoara, cat poate fi de usoara o nastere, mai ales daca ii relaxati in loc sa-i contractati in faza a doua a travaliului.
Gimnastica regulata a acestor muschi in timpul vietii are si alte beneficii: poate amplifica placerea sexuala pentru ambii parteneri. De asemenea poate preveni problemele de incontinenta ( scurgeri de urina) in timpul sarcinii sau la o varsta mai inaintata.
Pentru a verifica forta musculara a planseului pelvian, incercati acest exercitiu in timp ce urinati. Goliti-va vezica partial, apoi intrerupeti fluxul de urina.

Exercitiu 1: orice pozitie ( sezand, in picioare sau culcata)
Concentrati-va asupra musculaturii uretrei si orificiului vaginal, nu asupra musculaturii feselor, coapselor si abdomenului. Fara a va tine respiratia, contractati-va muschii planseului pelvian ca pentru a intrerupe curgerea urinei. Veti simti o tensiune si o usoara ridicare a planseului pelvian. Mentineti stransoarea cat de tare puteti timp de 10 secunde, sau cat de mult puteti. Apoi odihniti-va timp de cel putin 10 secunde. Cu timpul o sa puteti sa mentineti incordarea timp de 20 de secunde. Acestea din urma se numesc Super Kegel.
Incercati sa faceti cel putin zece Super Kegel de-a lungul unei zile.

Exercitiu 2: Bombarea planseului pelvian
Acest exercitiu este folositor in pregatirea pentru a doua faza a nasterii, cand iese bebelusul si trebuie sa impingeti. Asigurati-va ca aveti vezica goala cand il efectuati. Stati in pozitia sezanda cu picioarele incrucisate. Relaxati constient muschii planseului pelvian. Tineti-va respiratia si impingeti in jos sau scremeti-va usor, ca atunci cand aveti un scaun, lasand musculatura perineala sa se relaxeze si mai mult si sa se bombeze in afara. Nu impingeti cu putere si nu va scremeti fortat. Asezati mana deasupra perineului pentru a simti aceasta bombare. Mentineti timp de 3-5 secunde. Repetati o data sau de doua ori pe saptamana.

Vorbiti cu medicul ginecolog inainte sa efectuati aceste exercitii.
Eu le-am practicat tot timpul sarcinii, cu unele exceptii, cand am avut hemoragii si spre sfarsitul sarcinii, pentru ca imi provocau contractii. Insa m-au ajutat enorm si le recomand din suflet.

Foto shooting de graviduta

 Toata am viata am crezut ca nu sunt fotogenica. Intr-un timp chiar ma feream sa fac poze, ba nu era aranjata, ba aveam un cos, ba una, ba alta. Preferam sa fac eu poze la altii.
Si toata lumea imi spunea ce bine arat in fotografii. Am inceput si eu sa cred asta cand am vazut pozele de la nunta. Chiar aratam bine in toate, dar ma rog, erau facute de un profesionist.
 Cand am ramas insarcinata imi venea sa fac tot timpul poze. Cred ca l-am innebunit pe sotul meu. Luam aparatul si pana la magazin si la hipermarket :))
Mi-am descoperit vocatia de fotomodel. Dar de data aceasta aveam ce sa arat, aveam cu ce sa ma mandresc. Aveam o burtica frumoasa, tocmai buna de pozat, nici mare, nici mica. Dar oricum ar fi fost, nu conta. Era burtica noastra. Si asa faceam poze aproape in fiecare zi si le postam pe facebook, sa le vada toata lumea.
Cu timpul, am mai revenit la normal. Nu mai eram asa de obsedata, faceam poze numai la ocazii, insa aveam grija sa imortalizez pe cat posibil cum creste burtica.
Acum nu este bucurie mai mare cand ne uitam pe toate pozele si vedem cum am evaluat de la de-abia se vede burtica pana la cu o zi inainte de nastere.
Sunt amintiri minunate si merita sa-ti stresezi sotul putin, ca-i trece. Hai fa-mi o poza si la copacul asta, fa-mi si cu lacul in spate si dintr-o parte si de jos si de sus, pentru ca sa ai de ce sa razi mai tarziu, chiar impreuna cu copilul care era in burtica.

Somon cu legume la tava

Ingrediente:
2 cotlete de somon proaspat
2 cepe
2 morcovi
2 ardei
2 cartofi
1 lamaie
ulei de masline
sare, vegeta


Legumele se taie bucati mari, se sareaza si se adauga putina vegeta peste ele.
Pestele se unge cu putin ulei de masline, se adauga sare si vegeta si se asaza in tava, apoi se toarna legumele de jur imprejurul lui. Jumatate din lamaie se taie feliute si se asaza in tava.
Dupa ce se incinge cuptorul se baga tava si se tine aproximativ 40-45 de minute.
Se adauga lamaie peste peste si se serveste.
Pofta buna!

Draga mea, ai inceput sa sforai!

 De cand ne cunoastem eu si sotul meu, am ras de el ca sforaie. Doamne fereste sa adoarma el inaintea mea, s-a terminat cu somnul meu linistit. Ok, el are deviatie de sept, se intelege. Si sforaie mai tare atunci cand este obosit.
De cand am ramas insarcinata, obisnuiesc sa adorm pe canapea la televizor, pana in ora 10 seara bineinteles :). Intr-o sambata dimineata sotul meu avea chef de glume si eu la fel. Ne place sa ne intepam cateodata.
Imi spune: draga mea, stii ca ai inceput sa sforai?
Haha, asta e chiar culmea. Eu sa sforai? Aproape ca mi s-a facut rusine, dar mi-a trecut repede. Am crezut ca glumeste, dar intr-o seara am atipit la televizor si m-am trezit din cauza sforaitului meu :). Sotul meu radea pe sub mustati, cica nu mai poate dormi din cauza mea.
  Am citit ca aproximativ 30% dintre femeile insarcinata sforaie, din cauza fluxului mai mare de sange care ajunge si in muscoasa nazala. Congestia acesteia reduce fluxul de oxigen.
Din fericire nu am avut probleme cu somnul in timpul sarcinii, ma trezeam doar o data din cand in cand sa merg la toaleta. De cateva ori am avut dificultati sa adorm seara, dar in rest totul destul de ok.
De cand a inceput sa creasca burtica insa, mi-a fost foarte confortabil sa dorm cu o perna intre picioare si mai ales cu o perna sub unul dintre picioare.
In speranta ca sforaitul nu este decat temporar...

Yoga in timpul sarcinii

Inainte sa raman insarcinata am avut grija sa ajung la o greutate normala pentru inaltimea mea. Mi-am facut un abonament la sala care continea fitness de 2 ori pe saptamana, sauna de 2 ori pe saptamana si 1 masaj pe saptamana. Acest pachet m-a ajutat sa raman in forma si sa ma pregatesc fizic pentru sarcina. Apoi am aflat ca am ramas insarcinata si nu am mai avut voie la sauna si la masaje anticelulitice. Insa mergeam la fitness si mergeam pe banda cat de mult puteam. De asemenea faceam foarte multe plimbari prin Parcul Tineretului cu sotul meu.
Dar simteam ca nu este de ajuns. Sunt o fire foarte activa si nu vroiam sa ma ingras in sarcina foarte mult.
Am facut rost de un program de pilates pentru gravide: 10 Minutes Solution Prenatal Pilates si am facut o vreme.
Apoi am descoperit YOGA. Am facut rost de un program: the New Method Baby and Mom Prenatal Yoga.
M-am simtit atat de bine numai cand am vizionat programul incat mi-a dat seama ca era perfect pentru mine.

Mai sus aveti cateva minute din program. Exercitiile de respiratie, de streching toate sunt minunate si te simti minunat. Am practicat yoga din primele luni de sarcina si pana aproape de nastere.
Probabil a jucat un rol si la nasterea mea, care a fost o nastere usoara, desi am nascut natural.
Asa incat recomand din inima la toate gravidutele acest program.

Graviduta sexy

   Pe la patru luni a inceput sa se vada burtica mea si atunci au inceput sa nu ma mai incapa hainele. Aveam o mare dilema. Ce haine ar trebui sa-mi cumpar sa arat decent la birou si totusi sexy, ca pana la urma nu aveam de gand sa ma imbrac in clasicii saci pentru gravide. Am inceput sa fac un research pe net sa vad ce fel de haine se gasesc. Am gasit cateva site-uri, dar unele haine erau ieftine si urate, iar altele dragute si scumpe. Nu aveam de gand sa cheltuiesc o avere pe hainute de gravida, pe care nu aveam sa le port decat cateva luni. Cand nasa mea a auzit ca vreau sa-mi cumpar haine noi mi-a spus ca nu vrea sa ma vada decat in haine mulate sa se vada burtica. Mi-a spus sa fiu mandra de burtica mea.
Asa am si facut.
M-am gandit sa investesc intr-o pereche de blugi, care te scot din incurcatura in orice situatie. Era in lunile ianuarie-februarie si am gasit niste blugi super la reduceri de la Kiabi. De asemenea mi-am luat 4 bluzite la pret de 1 tot de acolo si cam asta a fost toata investitia mea pentru perioada sarcinii. M-am descurcat foarte bine cu cateva fuste elastice de tricot, tricouri mulate cat mai colorate si mai lungi, maieuri si bolerouri, rochite lejere. Tot timpul am avut grija sa-mi evidentiez talia sau soldurile cu curele sau esarfe si mai apoi zona de sub sani, sa nu par grasa.
  Cel mai mult m-a ajutat psihic faptul ca faceam miscare, plimbari multe in aer liber si exercitii pentru gravide: pilates si yoga. Deci ma si simteam sexy, este foarte important. Si vedeam in ochii sotului meu ca eram sexy, privirea lui spunea totul.
Aveam timp sa ma coafez tot timpul, imi faceam masaje in fiecare zi, iar mai apoi sotul meu imi facea in fiecare seara. Ma simteam frumoasa.
Asa ar trebui sa se simta fiecare femeie insarcinata: FRUMOASA, pentru ca chiar este.
In timpul sarcinii femeile stralucesc, se vede pe fata lor. Totul pleaca de la increderea in ele.
Asa ca fiti frumoase si sexy pentru voi si pentru cei din jurul vostru!

Legume cu pui calite in wok

 LEGUME CU PUI IN WOK
Ingrediente:
1 ardei rosu
1 ardei verde
1 ardei galben
2 morcovi
1 brocolli
1 ceapa alba/rosie
1/2 kg ciuperci
1 praz
1 piept de pui dezosat
Pentru sos: 4 linguri sos de soia, 2 lingurite zahar brun, 2 linguri otet de vin, sare, 1,5 linguri faina, 2 linguri vegeta, 1 cescuta de apa.
Legumele se taie julienne ( fidelute), iar carnea de pui se taie in patratele potrivite. Se lasa tigaia wok sa se incinga bine la foc potrivit spre tare. Se adauga ulei de masline 2 linguri apoi se pun la calit morcovii si ardeii. Se tin cam 5 minute pana sunt caliti suficient apoi se scot intr-un castron. Se adauga din nou 2 linguri de ulei de masline si apoi carnea de pui sa pune la calit pana se rumeneste. Intre timp in alta tigaie se calesc ciupercile taiate in unt, iar brocolli se pun in apa care a inceput sa fiarba timp de 5 minute. Dupa ce s-a calit pieptul de pui se scoate in acelasi castron cu ardeii si morcovii. Se pun la calit in ulei de masline si ceapa si prazul, iar dupa ce se calesc se adauga toate celelalte legume si carnea.
Sosul se prepara intr-un borcan: se adauga toate ingredentele pentru sos si se amesteca bine in borcan, apoi se toarna peste legumele aflate la calit. Prin fierbere sosul se ingroasa si atunci mancarea este gata.
Pofta buna la toate gravidutele!

Nu sunt grasuta, sunt insarcinata!!!

  Nu numai eu am frica asta sa nu ma ingras prea mult in sarcina, nu?
La birou, un coleg mi-a spus o data grasuto si i-am raspuns ca nu sunt grasuta, sunt insarcinata! nu a mai glumit cu mine de atunci. Probabil nu numai eu sunt sensibila cand vine vorba de greutate in general si de greutatea in sarcina in special.
In carti scrie ca 10-16 kg in plus fata de greutatea de dinainte de sarcina este in limite normale. Eu m-am ingrasat cam 17-18 kg. Alte femei ajung chiar la 30-40 de kg in plus. Cum putem sa controlam aceasta luare in greutate? Bineinteles conteaza si cum se desfasoara sarcina. Una este sa ai complicatii toata perioada si sa trebuiasca sa stai la pat si alta sa faci miscare tot timpul. Am citit ca Nicoleta Luciu a luat in greutate peste 30 de kg. Si a reusit sa slabeasca, cu mult efort intr-adevar. Dar se poate. Ar trebui atunci ca o sarcina sa fie refugiul nostru in care sa nu ne pese cat mancam si ce mancam?
Eu cred ca nu. Eu nu as risca sanatatea mea si a copilului meu. Dar daca depasesc greutatea recomandata de doctori, asta este, macar am incercat.
La inceputul si la sfarsitul sarcinii am avut hemoragii puternice asa ca a trebuit sa stau cateva saptamani in pat. Insa in rest am incercat sa mananc cat mai sanatos si sa fac miscare. Nu exista zi sa nu ies la plimbari lungi cu sotul meu. Si o data sau de doua ori pe saptamana faceam gimnastica pentru gravide sau yoga pentru gravide. Problema mea a fost ca nu am putut sa renunt la dulciuri, insa am facut un pact cu sotul meu sa mananc o prajitura in fiecare weekend. Imi plac amandinele :)
Echilibrul este cel mai important in toate, asta am invatat cat timp am fost insarcinata.

Ce sa mananc inainte si in timpul sarcinii?

Toate auzim in dreapta si in stanga ca trebuie sa mancam sanatos, sa avem o viata sanatoasa, dar mai exact ce inseamna asta? Ce ar trebui sa mananc concret si ce nu ar trebui sa mananc?
Calitatea alimentelor pe care le mancam inainte si in timpul sarcinii influenteaza sanatatea bebelusului la fel de mult sau chiar mai mult decat orice altceva. Am fost foarte atenta la acest lucru, alimentele sa fie cat mai proaspete, nu din conserve si de preferat fructe si legume romanesti.
Cu mult timp inainte am renuntat la mancaruri prajite, la fast-food ( mancam foarte rar), la bauturi acidulate si alte sucuri ( beam multa apa plata), din pacate nu si la dulciuri :) sunt dependenta ce sa fac.
Niciodata sarcina nu este prea avansata pentru a va imbunatati obiceiurile alimentare. De fapt necesarul de proteine, fier si calciu al bebelusului este maxim in ultimele 8-12 saptamani de sarcina.
Placenta, uterul, membranele, lichidul amniotic si fluxul sanguin matern se dezvolta in timpul sarcinii. De asemenea, corpul se pregateste si pentru hranirea bebelusului dupa nastere, prin stocarea in laptele de san a unora dintre substantele nutritive pe care acesta le va primi.
In ultimele doua trimestre ale sarcinii avem nevoie de aproximativ 300 de calorii pe zi in plus fata de perioada dinaintea sarcinii. In medie, asta inseamna un total de 2100-2500 de calorii pe zi. Aceste calorii trebuie sa provina din alimente bogate in proteine, calciu si fier. De fapt, 300 de calorii nici nu inseamna prea mult: 2 pahare de lapte, un castron de supa, o portie de carne. O dieta zilnica variata ar trebui sa contina multe fructe, legume proaspete, cereale integrale, produse lactate, alimente bogate in proteine ( carne, peste, nuci, oua si leguminoase), ceva grasimi ( margarina, ulei, unt) si aproximativ 2 litri sau mai mult de lichide pe zi.
Pofta buna!

Imi curge sange...

Cu totii cred ca am vazut in filme cum o graviduta se trezeste cu patul plin de sange si in urma unui avort spontan pierde sarcina. A fost una dintre fricile mele cele mai mari.
Aveam cam 9 saptamani de sarcina si eram foarte activa la birou. Tocmai fusesem la o ecografie de cateva zile si totul era ok.
Am simtit ceva cald ca mi se scurge pe picioare si m-am dus repede la toaleta. Eram plina de sange pe pantaloni dar mi-am revenit repede din soc. Fara sa spun nimic la nimeni, mi-am luat laptopul si am plecat cu masina. Direct spre casa. Pe drum am sunat-o pe doctorita mea, care a incercat sa ma calmeze la telefon si mi-a spus sa merg la ea cat mai repede. Imediat ce m-am schimbat am plecat catre cabinet de urgenta. La ecografie mi-a gasit un hematom pe placenta. Sangerarea era destul de puternica. Am inceput un tratament cu utrogestan si no spa. Daca ar fi fost numai atat...
De Craciun am mers la parintii mei in Rm Valcea. Aveam cam 11 saptamani de sarcina. Probabil drumul de 178 de km m-a obosit, poate si curatenia de sarbatori...Sangerarea a reinceput. Totusi doctorita mi-a spus ca atata timp cat nu e prea abundenta sa stau cuminte acasa, daca se agraveaza sa merg la urgente.
Pe la 5 dimineata m-am trezit sa merg la toaleta. Pe drum mi s-a facut rau si am lesinat. Am plecat toti la urgente. Au fost niste momente de cosmar. Toti ne gandeam la ce era mai rau, dar totusi speram ca bebelusul din burtica sa fie bine. Pentru ca altfel nu imi faceau ecografie a trebuit sa ma internez. Era pentru prima data in viata mea cand ma internam in spital, dar ce mai conta. La ecografie doctorita mi-a spus sa ma uit la ecran si am vazut un corpusor si doua manute si doua pisioruse care se miscau in continuu, parca inotau. Cea mai frumoasa imagine :) Copilul nostru traia. Se pare ca faptul ca aveam uterul impartit in doua cavitati a fost bine pana la urma, intr-o parte era copilul, iar cealalta parte era plina de sange. Cand am iesit de la ecografie, sotul meu si parintii ma asteptau. Aveau niste fete palide, dar eu am zambit si atunci si ei au zambit. Si asa mi-am pertrecut Craciunul in spital, dar nu singura ci cu copilasul nostru in burtica si cu tati care venea tot timpul emotionat sa ne vada.
Totul bine pana in saptamana 34 de sarcina cand m-am trezit brusc din somn si mi-am dat seama ca am din nou sangerare. Aveam bagajul de nastere pregatit. Mi-am facut un dus, m-am imbracat si l-am sunat pe sotul meu, care a crezut ca nasc. Ne-am imbarbatat in drum spre spital, totul avea sa fie bine.
Din nou m-am internat, de data aceasta la Universitar, unde urma sa si nasc.
Se pare ca de la contractiile puternice aveam acea hemoragie, dar era prea devreme pentru nastere, am urmat un tratament si apoi repaos total la pat. Trebuia sa duc sarcina macar pana in saptamana 38, acestea erau ordinele doctoritei.
Hemoragiile vaginale pot avea multe cauze. Unele femei sangereaza putin, patand lenjeria atunci cand ovulul fecundat se implanteaza in uter sau in perioada asteptata a menstruatiei. Uneori sangerarile vaginale de la inceputul sarcinii pot fi grave. Ele pot indica o sarcina ectopica sau posibilitatea unui avort spontan. La sfarsitul sarcinii, o hemoragie vaginala destul de abundenta poate fi provocata de separarea placentei de peretele uterin, placenta previa. In cazul unui sarcini mai mici de 37 de saptamani, ca si in cazul meu, poate fi un semn de travaliu prematur.
Cel mai important este sa aveti incredere in specialistul care va ingrijeste si sa-i ascultati sfaturile.
Sarcina usoara!

A venit BARZA!!!!

Am tipat, am dansat, am plans impreuna cu sotul meu cand au aparut cele doua liniute pe testul de sarcina. Sperasem dar parca nu ne venea sa credem. Pe cine sa sunam mai intai? Fiecare si-a sunat parintii: Bunicilor ce faceti? Am ras, nu s-au prins din primul moment, iar apoi am auzit un chiuit...ce fericire, primul lor nepot, dupa atata timp :).
Mai era un pas, confirmarea doctorului. Am sunat repede la Medlife, programati-ma la primul doctor care este liber. De abia a doua zi am gasit liber.
Am nimerit la o doamna doctor, ceea ce imi si doream, o doamna draguta: Luiza Dincaref, asa a fost sa fie, asa s-a nimerit si impreuna am trecut prin toate problemele si bucuriile sarcinii si nasterii.

Mi-a facut si prima ecografie, intravaginala. Era acolo, sarcina era viabila. Se vedea doar un punctulet, dar acel punctulet era copilul nostru iubit. Ce pacat ca nu a venit si sotul meu la acea prima ecografie, sa impartasim impreuna acele emotii. Oricum dupa aceea nu a mai lipsit de la nici una.
Sarcina avea 5 saptamani si trei zile.
Doar o singura problema :(  uterul meu prezenta un sept si era impartit in doua cavitati. Mi-a spus ca de obicei aceste malformatii ale uterului sunt descoperite in cazul unei sarcini sau unui avort, dar cum eu nu facusem nici un avort...Doctorita insa avea un dar sa ma linisteasca, mi-a promis ca totul va fi bine, daca sunt cuminte si fac tot ce spune ea.
Mi-a spus ca voi avea contractii la un moment dat in sarcina si sa-i comunic imediat si ca sunt in pericol sa nasc prematur. Am fost pregatita de la inceput, stiam la ce sa ma astept macar.

 Oricum, bucurie mare. Am spus la toata lumea imediat, nu am fost superstitioasa. Bineinteles, la birou nu am spus, inca. Mai trebuia sa-mi renegociez contractul, nu era un moment bun sa anunt marele eveniment. Dar era atat de greu sa tin in mine acea bucurie, aveam impresia ca se vede pe fata mea. Pana la 4 luni nu am anuntat nimic, asta e, probabil toti se gandeau ca m-am ingrasat putin. Am citi toata legislatia, m-am asigurat ca fac totul bine pentru a ne pune la adapost pe mine si pe copilul nostru nenascut.
Am avut grija ca pentru notificarea angajatorului sa fac o informare scrisa la care sa adaug adeverinta de la medicul de familie care atesta sarcina si data probabila a nasterii. Am facut-o in doua exemplare si am avt grija ca superiorul meu direct sa le semneze pe ambele de luare la cunostinta.

Vreau sa fiu mamica. Ce sa fac?

 De cand ne-am casatorit ma gandeam la momentul cand ne vom simti pregatiti sa fim parinti. Sunt o persoana rationala,care planifica totul din timp. Am inceput sa am o viata sanatoasa cu mult inainte de sarcina. In masura posibilului, nu asteptati sa fiti insarcinate inainte de a face unele schimbari in viata voastra sau pentru a solicita ingrijiri medicale ce vizeaza o sarcina sanatoasa.
Am luat cateva masuri, de exemplu nu am mai fumat si nu am mai baut alcool. Mancam cat mai sanatos si mergeam la sala de 2 ori pe saptamana si o data pe saptamana la masaj. Intotdeauna am fost ingrozita de ideea ca ma voi ingrasa prea mult in sarcina. Asa incat mi-am dorit sa am o greutate corporala adecvata inainte de sarcina.
Am mers la dentist si mi-am rezolvat unele problemele, desi au mai aparut unele mici in timpul sarcinii.
Nu am avut un medic ginecolog stabil niciodata. Si de aceea am mers la o doamna doctor la Medlife sa discutam starea mea de sanatate si planurile in legatura cu sarcina. Din pacate am intarziat vreo 20 de minute si doctorita a fost destul de dura cu mine. M-am simtit groaznic si am horatat sa nu mai merg la ea. Oricum mi-a facut un examen, mi-a dat sa fac niste analize care au iesit ok si mi-a spus sa iau acid folic, ceea ce am si facut.
Din cate am inteles faptul ca aveam o pisica in apartament era o problema, asa ca din acel moment nu i-am mai curatat eu nisipul :). Ma spalam exagerat de des pe maine, inca ma spal, cred ca mi-a intrat in reflex.

Ceva foarte important! Mi-am asigurat veniturile, stiind ca sunt foarte importante in perioada de dupa nastere. Mi-am renegociat contractul, astfel incat sa am toti banii pe cartea de munca ( la mine a fost posibil, tocmai iesisem din perioada de proba de contract determinat pe 3 luni). Nu vroiam sa concep sa traiesc cu 6 milioane pe luna, asa incat m-am luptat cu dintii sa am venituri cat mai mari inainte de a naste copilul. Lucrand in vanzari, am ajuns la un acord cu angajatorul sa primesc comisioanele ca drepturi de autor, mai nou conteaza la calcularea indemnizatiei pentru cresterea copilului.
De asemenea am incercat sa minimizez cat mai mult stresul de zi cu zi de la birou.

Probabil ca este prea mult sau prea putin, dar in acest fel am stat linistita ca am facut tot posibilul pentru a imbunatati sansele de a avea un copil sanatos.

Pot sa raman insarcinata?

 Inca din studentie ma gandeam cu putina teama ca poate nu pot sa fac copii. Probabil m-a influentat si mama negativ. Ma intreba tot timpul, cu neincredere, daca am facut vreun avort. Mi-a intrat in minte frica asta si am trait ani de zile cu ea in san.
 Cand m-am casatorit aveam deja o relatie de 8 ani si nu pot sa spun ca ne-am protejat ca la carte. Anticonceptionale nu, prezervativ din cand in cand, mai mult metoda calendarului era de baza. Tocmai incepusem o afacere cu sotul meu, aveam 28 de ani si ne-am gandit ca putem sa mai asteptam. Abia dupa 2 ani ne-am gandit ca a venit momentul sa devenim parinti. Atunci a revenit si frica mea.
Am inceput sa lucram la asta. In prima luna nu a iesit nimic. Toata lumea ne intreba de ce nu facem si noi un copil. In a doua luna am fost mai atenti, am urmarit zilele fertile si ne-am concentrat mai mult pe ele :). Nasii nostri aveau deja o fetita de 1 an si ceva si de fiecare data cand mergeam in vizita sau cand veneau ei, ne spuneau ca isi doresc o finuta cel mai mult. In a doua luna cand mi-a venit ciclul am fost foarte dezamagita. Incepuse sa fie stresanta situatia. Sexul nu mai era o placere, era o obligatie, sunt sigura ca si sotul meu credea la fel. Aveam niste prieteni care incercau de 7 ani sa faca un copil, cu tratamente de fertilitate cu tot si nimic. Parca din ce in ce mai mult auzeam de tineri care din diferite motive nu puteau sa devina parinti. Cred ca a treia si a patra luna de incercare au fost cele mai grele. Mergeam in parc si nu puteam sa ma uit la parinti cu copii in parc, eram geloasa. Si atunci am hotarat sa nu ne mai stresam. Multi prieteni ne-au spus ca daca te stresezi si incerci prea mult, poti sa incerci mult si bine ca nu iese nimic si asa a fost. Impreuna am hotarat sa lasam soarta sa hotarasca si sa credem ca Dumnezeu ne va da un copil la timpul potrivit.
Era in perioada cand afacerea noastra nu mai mergea. Si atunci ne-am angajat, intai sotul meu si apoi si eu. A fost cel mai bun lucru. Mersul la birou ne-a ajutat enorm, psihic. Cu alte cuvinte era un moment bun, poate cel mai bun.
 O escapasa la munte a fost o minune, am aflat mai tarziu ca atunci a fost conceput copilul nostru.
Pana la urma nu stiu ce a ajutat: rugaciunile la Dumnezeu, cartile de gandire pozitiva pe care le-am citit, increderea ca atata timp cat iti doresti ceva foarte mult se va intampla, nu stiu.
Dar momentul cand mi-a intarzit ciclul 2 zile si am mers cu sotul meu sa cumparam un test de sarcina nu am sa-l uit niciodata. Eram pregatiti sa asteptam 5 minute sa aflam rezultatul, dar au aparut 2 liniute imediat. Si noi, ne-am uitat unul la altul si in acelasi timp ne-am ridicat, ne-am imbratisat si am inceput sa sarim, sa dansam si sa ne pupam, cu lacrimi in ochi.