decembrie 12, 2010

Morfologia 1

As fi pus o poza proprie, dar mi-a dat un filmulet de 180 mb pe care n-am putut sa-l upload-ez :)
Ne-am programat si noi la morfologie.
Auzisem eu ca trebuie sa te programezi cu 2-3 luni inainte in cel mai bun caz, dar nici chiar asa...Nu am gasit loc la doctorii unde vroiam nici peste 4 luni :)) E haos.
Asa ca ne-am programat la dr Maria Bari, la Medlife Grivita. Ma rog, mi-a recomandat-o receptionera. Am citit despre ea ca a scris ca si coautor multe carti si ca este si profesor universitar, altceva nu stiam despre ea.
Ne-am dus noi la cabinet, am plecat in pauza de masa de la serviciu. Sotul meu a venit sa ma ia de la birou.
Destul de aglomerat la cabinet, ne-am gandit: semn bun. A venit si timpul nostru. Doctorita parea draguta, m-a intrebat de ce am venit la 4D la 16 saptamani? Pai ce nu trebuia neaparat? Ma rog, oricum aveam inclus un 4D pe trimestru in abonament.
Si incepem. Aveam in fata un monitor dragut, mi-a placut. Nu mai trebuia sa-mi intorc capul, sa-mi stalcesc gatul la monitorul de la ecograf.
Si incepe masuratorile, noi nu intelegem nimic din imagini. Se mai vedea cate o manuta, cate un piciorus. Dar oricum dezamagire. Ma asteptam sa vad bebelusul bine, ca la 12 saptamani. Mi-a zis ca a crescut si nu se mi vede intreg. Totusi si pe bucati ar fi putut sa se vada mai clar. Eu vroiam mai ales sa-i vad fata, haha, parinti obsedati. Sanatos sa fie, am zis.
Si mai pe la mijlocul ecografiei ne intreaba daca stim sexul. Nu-l stiam. Si ne spune sa ne uitam la monitor. Noi ne uitam si ce? Habar n-aveam ce era. Mie mi s-a parut ca vad o putzica si am zis baiat. Sotul meu a ramas mut :)) Toata lumea ne spusese ca o sa avem un baietel, dupa burta. Ne obisnuisem cu ideea.
Si doctora ne spune ca e printesica. SOC! Ma uit la sotul meu, radea cu gura pana la urechi, ma gandeam ca poate e dezamagit, ca fotbalistul lui mai are de asteptat. Dar era fericit! Si eu eram fericita! Extrem de fericita! O sa aiba mami o printesica! Visul meu!
Si inca o veste buna, hematomul meu se micsorase foarte mult, se eliminase aproape de tot.
Mai spre sfarsitul ecografiei ne-a aratat si fata bebelusei si hop, ne-a zambit. Emotie mare. De fapt daca stau sa ma gandesc eram cam anesteziati de emotie. Ne-am manifestat dupa ce am iesit din cabinet, in drum spre masina ne-am pupat si am topait putin.
In concluzie, bebelusa ok, eu ok. Tati super ok :)
Asta e cel mai important.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu